Generator și verificator de hash pentru parole

SHA-256 pe un GPU modern rulează cu miliarde de ghiciri pe secundă. O parolă de 8 caractere are mult sub 10¹³ combinații — ore de timp GPU, minute pe o instalație mare. Funcțiile de hash pentru parole (KDF) luptă împotriva asta prin parametri de cost: bcrypt repetă nucleul de 2^cost ori, PBKDF2 iterează HMAC de sute de mii de ori, iar scrypt și Argon2id cer în plus o memorie de ordinul megaoctetelor pentru fiecare ghicire, astfel încât GPU-urile (rapide, dar cu puțină memorie pe nucleu) își pierd avantajul. O sare — aleatoare, stocată în clar în șirul hash — oprește tabelele rainbow precalculate și obligă fiecare ghicire să fie calculată din nou, pentru fiecare utilizator.

Un GPU are mii de nuclee, dar fiecare nucleu are acces la puțină memorie rapidă. O funcție de derivare a cheii care cere 19 MiB de memorie de lucru pentru fiecare ghicire limitează atacatorul la atâtea ghiciri paralele câte porțiuni de 19 MiB de memorie are — de aceea Argon2id la 19 MiB poate fi mai puternic în practică decât bcrypt la cost 15, deși durează mai puțin pe laptop. PBKDF2 nu are răspuns la asta: singurul său reglaj este numărul de iterații, iar siliciul îl scalează liniar.

Formatul modular-crypt / PHC este autodescriptiv: în $argon2id$v=19$m=19456,t=2,p=1$ICEiIyQlJicoKSorLC0uLw$WTGpK4hf... câmpurile sunt algoritmul, versiunea, parametrii (m = memoria în KiB, t = treceri, p = benzi), sarea în base64 și hash-ul în base64. bcrypt precede standardul și folosește propria formă compactă: varianta $2b$, costul 12, apoi sarea și hash-ul în alfabetul base64 propriu bcrypt (./A-Za-z0-9). Verificarea din această pagină acceptă toate acestea și arată câmpurile analizate — se lipește orice hash găsit și se vede în ce se descompune.

• Hash rapid pentru parole. Coloanele de parole cu MD5/SHA-1/SHA-256 cad în fața plăcilor grafice obișnuite, cu miliarde de ghiciri pe secundă. Generatorul de hash este pentru fișiere și date; pentru parole se folosesc algoritmii acestei pagini.
• Refolosirea aceleiași sări. O singură sare pentru toți utilizatorii înseamnă că parolele identice au hash-uri identice și se întorc tabelele rainbow. Fiecare hash de aici primește o sare aleatoare nouă, de 16 octeți.
• Ignorarea celor 72 de octeți ai bcrypt. "a"*100 și "a"*72 produc același hash — restul se pierde. Această pagină avertizează în caseta de intrare când parola depășește 72 de octeți. Argon2 nu are o astfel de limită.
• Compararea hash-urilor cu == în propriul cod. Verificarea trebuie să fie de timp constant; motorul paginii face asta intern (recalculează și compară octeții hash-ului), dar dacă se copiază abordarea, se folosește o comparație de timp constant.
• Ajustarea parametrilor pe un calculator de dezvoltare rapid. Ținta este ~250–500 ms de calcul pe hardware-ul median al utilizatorilor de producție, nu pe stația de lucru. Butonul Test de performanță arată ce simte efectiv acest browser.
• Recalcularea hash-ului la fiecare verificare de autentificare. Întâi se verifică; recalcularea (de exemplu pentru a crește costul) se face doar după o verificare reușită, iar noul șir se stochează. Funcția PHP password_needs_rehash() există tocmai pentru asta.

Care ar trebui aleasă? Argon2id cu cel puțin minimele OWASP. Dacă runtime-ul nu o oferă: scrypt, apoi bcrypt (cu un cost pentru care hashing-ul durează ≥250 ms). PBKDF2 doar acolo unde certificarea o cere.

De ce apare o sare aleatoare în șirul de ieșire? Sarea nu este un secret — este stocată în clar în șirul PHC intenționat, astfel încât verificarea să nu aibă nevoie de nimic în afară de șir și de parola candidată. Rolul ei este unicitatea, nu secretul.

Contează varianta ($2a$ / $2b$ / $2y$)? Pentru parole ASCII produc hash-uri identice; $2a$ este originalul din anii 1990, $2b$ a reparat o eroare rară de extensie a semnului (2014), iar $2y$ este marcajul PHP care arată că reparația este prezentă. Verificarea acceptă toate trei.

Cât ar trebui să dureze un hash? Aproximativ 250–500 ms pentru fiecare autentificare pe hardware de server. Sub 100 ms, spargerea offline devine ieftină; peste 1 s, utilizatorii se plâng înainte ca securitatea să se îmbunătățească.

Pot verifica un hash produs în altă parte? Da — se lipește și se dă parola candidată. Formate cunoscute ca funcționale: password_hash din PHP (bcrypt $2y$ și Argon2id), passlib pentru Python, hasher-ul argon2 din Django și formatul de șir scrypt folosit de unealta scrypt a Tarsnap.

Ce face butonul „test de performanță”? Calculează o dată hash-ul parolei curente cu fiecare algoritm, la valorile prestabilite ale paginii, și raportează timpul real din acest browser — o idee despre diferențele de cost, nu o măsurătoare riguroasă.