Căutare inversă IP (înregistrări PTR)

Direcția interogării. O căutare obișnuită merge de la un nume la o adresă prin înregistrările A și AAAA, iar acestea le controlează proprietarul site-ului. O căutare inversă merge de la o adresă la un nume prin înregistrările PTR, iar acestea le controlează proprietarul rețelei, nu proprietarul site-ului. Această diferență explică cea mai mare parte din ce pare ciudat aici: un nume după un model al furnizorului, precum srv12.hoster.example, spune cine operează mașina și nimic despre ce site se găsește pe ea.

Lipsa unui răspuns PTR este un rezultat normal. Nimeni nu este obligat să creeze un nume invers, iar cele mai multe blocuri de adrese nu creează niciodată. Un răspuns gol înseamnă că proprietarul l-a lăsat necompletat sau că a fost șters, nu că adresa nu este folosită sau că face ceva greșit. De asemenea, trece prin cache-ul obișnuit, așa că un nume adăugat recent poate dura ceva până apare peste tot.

De ce sunt interesanți vecinii. Blocurile de adrese se distribuie în intervale, iar cel mai mic interval pe care îl deține de obicei un client este un /24 — 256 de adrese. Furnizorii de găzduire denumesc aceste adrese după o schemă, așa că citirea câtorva nume din jurul unei adrese arată adesea modelul și furnizorul din spatele întregului bloc. Pagina întreabă mai întâi despre adresele cele mai apropiate de cea introdusă, în același /24, și nu caută niciodată nume care nu sunt adrese.

Ce nu înseamnă. Un nume invers nu este un nume de site: numele din răspuns poate aparține unui router, unui releu de e-mail sau unui echilibrator de sarcină, nu unui site. O adresă poate servi sute de site-uri fără legătură, iar un site mare se poate răspândi pe zeci de adrese, deci un nume comun este o indicație despre găzduire, niciodată o dovadă că două lucruri sunt legate. Vecinii se tratează ca un model de denumire, nu ca o listă de proprietari.

Cost și de ce lista de vecini este lentă. Fiecare adresă din listă este o interogare separată către aceeași cotă de resolver pe care o folosesc celelalte pagini, iar lista rulează câte o adresă odată, cu o pauză între elemente, pentru a rămâne în limitele acceptate de resolverele publice. O listă completă durează deci ceva, iar ea poate fi anulată: adresele rămase sunt eliminate fără a lăsa ceva în execuție.

Ce nu face această pagină. Fără atac prin dicționar, fără scanare de intervale, fără sondare de porturi și fără căutare de date de înregistrare. Dacă o adresă nu are un nume invers și se dorește să se afle cui aparține rețeaua în care se află, pasul onest următor este pagina Căutare IP, care citește câmpurile de rețea și locație pe care serviciile publice le publică, și Calculatorul de subrețele, care arată limitele blocului acelei adrese fără a trimite nimic nicăieri.

Surse publice care se pot consulta direct. Evidența autoritară a celui care deține un interval de adrese este păstrată de registrele regionale: spațiul de adrese IANA IPv4 și alocările IANA IPv6 unicast listează ce registru a primit fiecare bloc, iar fiecare registru publică apoi propriile înregistrări de delegare. Această pagină nu interoghează în mod deliberat aceste fișiere: sunt un tip de interogare separat, mai greu, iar citirea lor manuală din linkurile de mai sus este modul corect de a răspunde la întrebarea „a cui este rețeaua aceasta”.