Subtitrări soft vs subtitrări hard: încorporate sau arse?
Există exact două moduri în care subtitrările pot trăi într-un videoclip, iar fiecare decizie de flux de lucru depinde de care dintre ele se are. Subtitrările soft sunt o pistă de text stocată alături de fluxul video — cadrele rămân neatinse, iar playerul redă textul în momentul redării. Subtitrările hard sunt pictate în pixeli în timpul codificării: literele fac parte din imagine, pentru totdeauna. Subtitrările soft pot fi oprite, comutate între limbi, restilizate și extrase ca text; subtitrările hard se redau identic pe orice care redă videoclipul, cu prețul de a fi permanente. Una este date lângă imagine; cealaltă este imaginea.
Cinci fapte care ancorează restul paginii:
• soft = pistă de text introdusă în container (SRT/VTT/ASS); hard = subtitrări arse în cadre
• încorporarea soft este un remux — secunde, fără pierdere de calitate; arderea hard este o recodificare — fiecare cadru este redat din nou și recomprimat
• subtitrările soft cântăresc kilobytes; subtitrările hard nu cresc dimensiunea, dar nu pot fi eliminate
• extragerea funcționează pe subtitrările soft (sunt text); textul ars este pixeli — asta necesită OCR, iar calitatea nu este niciodată garantată
• marcajele de timp SRT sunt HH:MM:SS,mmm — de ex. 00:01:22,480 → 00:01:25,120 este o linie de 2.640 ms
Încorporare soft: adăugarea unei piste de text
Încorporarea soft scrie fișierul de subtitrare în container ca pistă suplimentară, alături de piste video și audio — fluxul video în sine este copiat octet cu octet. De aceea se termină în secunde și nu pierde nimic: este aceeași operație de „remux” ca schimbarea containerelor (vezi pagina MP4 pentru noțiunile de bază ale containerelor). Capcana este suportul: containerul trebuie să accepte piste de subtitrări (MKV și MP4 le acceptă; unele dispozitive le ignoră oricum), iar playerul trebuie să le redea — televizoarele inteligente și playerele standard de telefon sunt notoriu inconsecvente, ceea ce explică tocmai de ce mai există arderile hard.
Ardere hard: pictarea textului în cadre
Arderea subtitrărilor redă din nou fiecare cadru al videoclipului cu textul compus deasupra, apoi recomprimă rezultatul — o recodificare completă, cu tot ce implică asta: durează cât codificarea, iar fiecare cadru trece printr-o a doua generație de compresie. Fonturile sunt încorporate (fără surprize de „font lipsă” pe mașina spectatorului), poziționarea și stilul sunt exacte, iar compatibilitatea la redare este totală, pentru că ieșirea este doar un videoclip obișnuit. Compromisul este finalitatea: textul este inseparabil de imagine, iar refacerea unei greșeli de scriere înseamnă o nouă recodificare din sursa originală.
SRT, VTT și ASS: trei formate de subtitrare
SRT (SubRip) este minimul universal: linii numerotate, marcaje de timp de început → sfârșit, text simplu. Fiecare player de pe pământ îl citește. VTT (WebVTT) este omologul său nativ pentru web — aceeași idee, milisecunde cu . în loc de ,, plus puncte de agățare pentru stilizare și poziționare, pe care le folosește elementul HTML5 <track>. ASS (Advanced SubStation Alpha) este formatul entuziaștilor: fonturi, culori, contururi, rotație, animație pe caracter — formatul din spatele subtitrărilor stilizate din anime — de aceea MKV poate atașa fonturile de care are nevoie o pistă chiar în fișier (vezi pagina MKV). Arderea stilizării ASS cere ca fonturile să fie disponibile la momentul codificării; redarea soft a acesteia le cere la momentul redării.
Extragerea: de ce funcționează cu adevărat doar pentru subtitrările soft
Extragerea unei piste soft de subtitrări înseamnă scoaterea textului din container — perfect, pentru că acesta este ce a fost stocat. Recuperarea subtitrărilor dintr-un videoclip cu ardere hard este o problemă de viziune computerizată (OCR pe fiecare cadru, estimarea zonei în care se află textul, curățarea fundalului din spatele literelor); funcționează rezonabil pe text curat, static, și se degradează repede cu fonturi stilizate, mișcare și granulație. Dacă textul va fi nevoie mai târziu, se păstrează (sau se cere) versiunea soft.
Concepții greșite frecvente
- „Subtitrările care au venit cu fișierul pot fi întotdeauna oprite.” Doar cele soft. Dacă nu se pot comuta, sunt arse în pixeli și niciun player nu le poate elimina.
- „Încorporarea subtitrărilor recodifică videoclipul.” Încorporarea soft face remux — instantanee și fără pierderi. Doar arderea hard recodifică.
- „Fișierele de subtitrare fac videoclipurile mult mai mari.” O pistă soft este text: un fișier de subtitrare pentru un film întreg are zeci până la câteva sute de kilobytes, pierdut în eroarea de rotunjire a megaoctetelor unui videoclip.
- „Arderea hard este pur și simplu mai sigură, deci arde întotdeauna.” Este mai sigură pentru compatibilitatea la redare și permanent mai slabă pentru editare, traducere și accesibilitate ulterioară. Se arde la distribuirea pe dispozitive necunoscute; se încorporează când textul trebuie să rămână date.
Instrumente înrudite: Convertorul SRT/VTT/ASS pentru a muta textul subtitrărilor între cele trei formate, Vorbire în subtitrări pentru a genera un fișier de subtitrare din audio, Video în MKV pentru containerul cu cel mai bun suport multi-pistă pentru subtitrări și Video în MP4 pentru noțiunile de bază ale remuxării.
