Calculator de măsurători corporale

Această pagină este o colecție de nouă calculatoare mici care transformă câteva măsurători cu ruleta — înălțimea, greutatea, talia, șoldul, gâtul, încheietura — în statistici sumare despre dimensiunea și compoziția corporală. Niciunul nu măsoară direct ceva: toate sunt formule empirice, ecuații de regresie ajustate pe populații mici, care produc un singur număr, apoi încadrat într-o categorie (subponderal, normal, supraponderal, obez). Fiecare calculator de aici trebuie citit ca un filtru rapid, nu ca un verdict — scanările DEXA, cântărirea hidrostatică și analizele de sânge există tocmai pentru că formulele cu ruleta sunt aproximări.

IMC = greutate (kg) / înălțime² (m²), o formulă concepută de Adolphe Quetelet în anii 1830 și repusă în circulație în 1972 de Ancel Keys ca „indicele Quetelet”. Pragurile OMS (internaționale) clasifică <18,5 subponderal, 18,5–24,9 normal, 25–29,9 supraponderal, ≥30 obez (cu subclasele I/II/III pentru 30–34,9 / 35–39,9 / ≥40). Grupul de lucru chinez pentru obezitatea adulților (COTH) folosește praguri mai stricte, pentru că populațiile asiatice dezvoltă complicații metabolice la IMC mai mici: <18,5 subponderal, 18,5–23,9 normal, 24–27,9 supraponderal, ≥28 obez. Cu exemplul (175 cm, bărbat de 70 kg), IMC = 70 / 1,75² = 22,9 kg/m² — interval normal OMS, normal în China.

RMB (rata metabolică bazală) este numărul de calorii arse în repaus, întins, pe nemâncate, într-o cameră întunecată la temperatură confortabilă — practic costul menținerii funcțiilor organelor și a temperaturii corpului. Pagina implementează trei formule: Mifflin-St Jeor (1990) este implicita modernă și cea mai precisă pentru adulții nesupraponderali; Harris-Benedict revizuită (1984) este mai veche și tinde să supraestimeze; OMS/FAO (1985) folosește constante pe porțiuni în funcție de grupa de vârstă. Cu exemplul (bărbat, 30 de ani, 175 cm, 70 kg), Mifflin dă 10×70 + 6,25×175 − 5×30 + 5 = 1649 kcal/zi, Harris-Benedict dă 1696 kcal/zi, OMS/FAO (bărbat ≤30 de ani) dă 1750 kcal/zi. TDEE (consumul energetic zilnic total) este RMB înmulțit cu un factor de activitate: 1,2 sedentar / 1,375 ușor / 1,55 moderat / 1,725 activ / 1,9 foarte activ. Cu RMB 1695 și „moderat”, TDEE = 2627 kcal/zi; pagina afișează și o bandă-țintă de ±500 kcal pentru schimbări graduale de greutate (aproximativ 0,5 kg/săptămână, deoarece 1 kg de grăsime ≈ 7700 kcal).

Metoda circumferințelor a Marinei SUA folosește doar o ruletă (fără compas, fără cântar, fără DEXA): pentru sex masculin, % grăsime = 86,010×log₁₀(talie−gât) − 70,041×log₁₀(înălțime) + 36,76; pentru femei, % grăsime = 163,205×log₁₀(talie+șold−gât) − 97,684×log₁₀(înălțime) − 78,387. Cu exemplul (175 cm, gât 38 cm, talie 85 cm, bărbat), % grăsime = 86,010×log₁₀(47) − 70,041×log₁₀(175) + 36,76 ≈ 23,5% (categoria medie pentru adulții de sex masculin; sportivi 6–14%, condiție fizică 14–18%, medie 18–25%, peste medie ≥25%). Pentru femei, categoriile sunt deplasate în sus cu 6–8 puncte procentuale (grăsime esențială 14–21%, sportive 21–25% etc.), pentru că fiziologia feminină conține mai multă grăsime esențială pentru funcția reproductivă. Formula are o precizie de ±3–4% față de DEXA — utilă pentru urmărirea schimbărilor în timp, mai puțin pentru cifrele absolute.

Nu există „greutatea ideală”; fiecare formulă dă un răspuns diferit, deoarece fiecare a fost ajustată pe o altă populație, pentru un alt scop. Robinson (1983): 52 kg + 1,9 kg/țol (bărbat) peste 5 ft; Miller (1983): 56,2 + 1,41; Devine (1974): 50 + 2,3 (inițial pentru dozarea gentamicinei); Hamwi (1964): 48 + 2,7 (inițial pentru planificarea meselor în diabet). Cu exemplul (175 cm / 68,9 țoli, bărbat), cele patru formule dau 68,9, 68,7, 70,5, 72,0 kg, media 70,0 kg. Medicina modernă preferă tot mai mult obiectivele de compoziție corporală (procent specific de grăsime, circumferința taliei) în locul țintelor de greutate ideală.

Raportul talie-șold (WHR = talie / șold) deosebește formele corporale mere (android, grăsime abdominală) de pere (ginoid, grăsime gluteofemurală). Grăsimea androidă — țesutul adipos visceral depozitat în jurul ficatului, pancreasului și intestinelor — este activă metabolic și strâns corelată cu diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și sindromul metabolic. Grăsimea ginoidă este mai inertă. Pragurile de risc ale OMS: sex masculin ≥0,90 este moderat, ≥1,0 este ridicat; femei ≥0,80 este moderat, ≥0,85 este ridicat. Cu exemplul (talie 85 cm / șold 95 cm, bărbat), WHR = 0,895 (risc scăzut, chiar sub pragul de 0,90 pentru moderat). Tehnica de măsurare contează: talia se măsoară la mijlocul distanței dintre ultima coastă și creasta iliacă, la sfârșitul expirului, nu la buric sau la linia centurii; șoldul se măsoară la circumferința cea mai largă în jurul fesierilor.

Suprafața corporală (SC) este suprafața totală a pielii în m² — folosită pentru dozarea medicamentelor (în special chimioterapia), resuscitarea cu fluide în arsuri și indicele cardiac. Trei formule aici: Mosteller (1987) este cea mai simplă și cea mai folosită astăzi — SC = √(înălțime_cm × greutate_kg / 3600); Du Bois & Du Bois (1916) a fost formula alometrică originală pe nouă subiecți; Haycock (1978) folosește alți exponenți și este preferată pentru nou-născuți. Cu exemplul (175 cm / 70 kg), toate trei dau SC ≈ 1,847 m² (Mosteller 1,8447, Du Bois 1,8481, Haycock 1,8468 — concordanță până la 0,2%). Un adult tipic are SC de 1,7–2,0 m²; copiii sunt mai mici, adulții mari sunt mai mari.

Masa corporală slabă (MCS) este greutatea totală minus masa de grăsime — mușchi, os, apă, organe, țesut conjunctiv. Formula Boer (1984): MCS sex masculin = 0,407×greutate + 0,267×înălțime − 19,2; MCS femei = 0,252×greutate + 0,473×înălțime − 48,3. Cu exemplul (bărbat, 175 cm, 70 kg), MCS = 28,49 + 46,725 − 19,2 = 56,0 kg, deci masa de grăsime = 70 − 56,0 = 14,0 kg, MCS% = 80,0% (consecvent cu % grăsime Navy de mai sus, care spune 23,5% grăsime și deci 76,5% slab — diferența mică reflectă surse diferite de ecuații și zgomotul normal al măsurării). MCS este un predictor mai bun al ratei metabolice bazale decât greutatea totală, pentru că mușchiul este scump metabolic (~13 kcal/kg/zi), în timp ce grăsimea este ieftină (~4,5 kcal/kg/zi). De aceea două persoane cu aceeași greutate pot avea RMB foarte diferite.

Dimensiunea scheletului se estimează uneori prin raportul simplu r = înălțime / circumferința încheieturii. Logica: o persoană înaltă cu încheietura subțire are oase lungi și subțiri (schelet mic); o persoană scundă cu încheietura lată are oase robuste (schelet mare). Pragurile de aici sunt: sex masculin r > 10,4 mic, 9,6–10,4 mediu, < 9,6 mare; femei r > 11,0 mic, 10,1–11,0 mediu, < 10,1 mare. Cu exemplul (bărbat, 175 cm / încheietură 17,5 cm), r = 10,0 (schelet mediu). Dimensiunea scheletului afectează intervalele de greutate ideală: o persoană cu schelet mare poartă mai mult os și mușchi la aceeași înălțime, deci procentul „ideal” de grăsime este aproximativ același, dar greutatea „ideală” este mai mare.

• IMC nu este o măsură a grăsimii corporale. IMC este un raport greutate-înălțime. Un sportiv musculos poate fi „supraponderal” sau chiar „obez” după IMC, având totuși un procent scăzut de grăsime corporală. Invers, o persoană sedentară poate avea un IMC „normal” și un procent ridicat de grăsime („skinny fat”). IMC este un filtru pentru populație, nu un verdict individual.
• RMB nu este ceea ce se arde într-o zi. RMB este ceea ce se arde în repaus, treaz, dar inactiv. Consumul zilnic total (TDEE) este RMB plus caloriile cheltuite efectiv pentru mișcare, digestie și termoreglare. Activitatea reală adaugă de obicei 20–90% peste RMB.
• Formula Navy pentru grăsime nu este la fel de precisă ca DEXA. Are o eroare de ±3–4% față de DEXA în majoritatea populațiilor și este mai slabă la grăsime foarte scăzută (subestimează) sau foarte ridicată (supraestimează). Se folosește pentru urmărirea schimbărilor pe luni, nu pentru diagnostic.
• Pragurile de risc pentru raportul talie-șold depind de populație. Persoanele din Asia de Sud și din Asia de Est dezvoltă complicații metabolice la circumferințe ale taliei mai mici decât europenii; cifrele OMS sunt valori implicite derivate din populația occidentală.

Instrumente înrudite: Nutriție și dietă pentru contextul echilibrului energetic (macronutrienți, fibre, apă), Fitness și exerciții pentru VO₂max și zonele-țintă de antrenament, și Medicină clinică pentru partea de dozare a SC și partea valorilor de laborator ale riscului metabolic.